Călătorind prin viața mea,
cules-am sensuri nențelese,
le-am semânat în mintea mea
care și astăzi încă țese,
atâtea șterse amintiri,
atâtea gânduri se frământă,
dospesc și cresc lăstari din ea
ce vârfu-n soare își avântă.
În suflet parcă muritori,
cărând poveri ce ni-s străine,
Putem renaște din ninsori,
Putem renaște din suspine.
Știu… nu mai sunt așa frumoasă,
același suflet însă am,
pe care nu știu să-l citeasca,
decât puțini și … parțial …
03.01.2024
Poezie Vis si Dor 