Lună: septembrie 2023

A fi … sau a nu fi …

… a fi, sau, – a nu fi ?

e întrebare bună …

când sufletul e-n cer,

cu toate împreună…

… a fi un muritor,

este o grea povară,

căci moartea te pândește,

pe orice ulicioară,

… a fi naiv, trufaș, –

astea-s doar sentimente,

când tu te simți de fapt,

un gând între coperte…

te simți doar pasager,

sau altă-ntruchipare,

ce în al vieții tren,

bilet își ia-ntr-o doară…

Și se pornește orb,

străin de destinații,

nebănuite porți,

deschide pentru altii…

coboară la-ntâmplare,

în stații neștiute,

să-mpartă sentimente,

în inimile mute,

coboară pe alei

cu frunze ruginite,

citește epopei,

pe-aripi de păsări frânte, –

de obositul drum,

ce-a fost parcurs

cu bine,

prin munți sau prin păduri,

sau unde cristaline…

Călătorește-n timp,

cătând o alinare,

un suflețel fragil,

dispus să-i fie „soare”,

pe-al vieții sale „cer”,

de-acum cât o să fie ,

un muritor naiv,

sortit pentru iubire, … !

A fi ? sau, a nu fi ?

retorică-ntrebare, …

pe care nu și-o pune,

în viață orișicare…

a fi nemuritor, –

e-o posibilitate,

când suflet e prea mult

și dă din cât se poate:

împarte bunătate,

împarte-nțelepciune

și chiar din ce nu are,

promite să adune..

aș … și când pentru toți,

tu te dezbraci de suflet,

launtric nu ești gol,

și nici privat de cuget…

28.09.2023

de 2 comentarii

Ne pierdem de noi

tu și eu – e parte din noi,

ne-mpinge-nainte,

ne trage-napoi,

„noi” nu e decât …

tu și cu eu,

mă leagănă dorul

de tine mereu…

eu și cu tine,

un alt anotimp,

în care iubirea

se cerne în timp.

Cad peste noi

albe ninsori

și tragem de timp,

să curgă-napoi.

Dar nu mai e timp

de noi și tăceri,

trăim viitorul

cu ziua de ieri…

pierim în imagini,

uităm de-acel ”noi”

și ne trezim

că nu suntem ”noi” …

27.09.2023

de Un comentariu

Mă regăsesc … străină

În căutarea ta

eu m-am găsit pe mine

Și am realizat

că-mi sunt încă străină …

Și astăzi mă mai cat

pe vechi poteci uitate,

dar nu-s nici pașii șterși,

Nici tu … de altă dată …

Mă regăsesc în timp,

pierdută în uitare,

cât praf s-a așezat,

de-atunci

Și încă doare.

Străini suntem de timp,

de noi și de iubire,

tot ce-am simțit s-a șters,

iar eu mă simt străină….

30.08.2023

de 3 comentarii

foșnetul toamnei

Mă las purtată de liniștea toamnei,

de-arome îmbietoare,

de fructul de măr,

De poama din struguri,

a gutuii candoare,

cu gust amărui

și aromă suavă,

ce îți tresaltă și inima-n piept,,,

Mă las legănată,

de frunze-n cădere, de ropotul

cirezilor de vite-n câmpii,

de sunetul cornului,

care le cheamă,

să tragă-n adăposturi,

seara-n chindii…

Mă las absorbită

de grânele coapte,

ca aurul galben,

ce-n ochi îți sclipesc,

nu știu de văzut-am

poveste reală,

ca toamna

stăpână,-n

amurg prin livezi…

14.09.2023

de Lasă un comentariu

Nimic mai sfânt

Nu-mi mai ajung cuvinte mamă,
Să-ți spun cât pentru tine simt,
De-aș aduna doar nestemate,
Nu mi-ar ajunge un cuvânt.

Din câte-n lume diamante,
În timp sau tot descoperit,
Chiar dacă le-aș vinde pe toate,
Nu prețuiesc mai mult de atât,

Mai mult decât cuvântul „mama”,
Mai mult decât sufletu-i blând,
N-o să găsești să prețuiască,
Nimic mai scump pe-acest pământ.

04.09.2023

de 2 comentarii

Măreaţă carte…


E prima zi de şcoală-n calendar
Şi noi păşim sfioşi prin curtea şcolii,
În mâini ţinînd câte-un ABECEDAR
Măreaţă carte plină cu istorii!
Te vom citi din scoarţă-n scoarţă,
Vom încerca să-ntrăm în lumea ta de vis,
Ca să ajungem oameni mari în viaţă,
Tu drumul cunoştinţelor deschizi !
A ta lumină – ce-n creier ne pătrunde,
Deschide un nou drum de străbătut
Şi redeşteaptă-n noi o altă lume,
De care pân-acum n-am prea ştiut.
În ale tale file găsim cheia
Atâtor întrebări fără răspuns,
În conţinutul tău găsim ideia,
Ce pân-acum părea de nepătruns.
Ne luminezi cărările răzleţe,
Pe drumul drept ne-ndemni ca să păşim,
Măreaţă carte plină de poveţe,
Prin tine-o lume toată cucerim !
by Any Țărnă

de Lasă un comentariu