Vibrațiile unui suflet …

(Inspirată din povestea de viață a unui OM)

Am neliniște în suflet,

Îmi doream să am iubire,

Dar împrăștiată-n lume,

N-a ajuns până la mine.

Poate am cerut prea multe,

Și-am primit răspunsul „nu”.

De-o să merit recompense,

Sigur o vei ști doar tu…

Pentru că le știi pe toate,

Și chiar știi cum e mai bine,

Eu n-am vrut decât iubire,

Dar vezi, nu e pentru mine…

Nu credeam s-ajung povară-ți,

Umerilor obosiți,

Cred că-ți mai aduci aminte,

Te-am rugat să mă eviți.

Iartă, de-ți sunt greutate,

Nu doresc să te provoc,

Tot ce mi-aș dori acuma,

Doar din suflet să te scot…

N-aș fi vrut să-ți fiu potrivnic,

Dar vezi,… sunt prea grea în toate,

Ia-mi din suflet cât se poate

Și aruncă hăt departe…

Să eliberez tot greul,

Ca să-mi pot lua avânt,

Și-aș stopa acolo … unde,

Liniștea e de argint,

Unde gândurile toate,

Pot să facă șezătoare,

Și să țese pe-ndelete,

Dulci povești seara-n răcoare…

Cum stau în ciupici pe prispă,

Într-o dulce-mbrățișare,

Însă zgomotul din crânguri,

Mă trezește din visare…

Singură-n, seara de toamnă,

doar cu gândurile mele,

Nu-mi găsesc rostul în lume,

Nu mai am nici o putere.

Goală sunt pe dinăuntru

Și de lacrimi sunt secată,

Cu ce am greșit eu Doamne,

Îmi simt inima uscată.

Și te voi scuti de toate,

Nu îți voi mai fi povară,

Voi pleca cât mai departe,

Viața îți va fi ușoară …

Mă voi arunca-n înalturi.

Tu să mă culegi din stele,

Îmi doream umăr de sprijin,

Dar e-mpovărat de vreme …

Mă voi contopi cu marea,

Mă voi contopi cu cerul,

Nu voi ști de nepăsare,

Nu voi ști nici de durere,

Pradă gândurilor mele, –

Căci doar ele-mi sunt aproape,

Chiar și-atunci când îmbrâncită,

Mă îndeamnă mai departe …

Hai că după dunga neagră,

sigur albă iar urmează,

Și mă poticnesc prin viață,

Fără să mai am vreo vlagă…

Tu așează-te aproape

Și cuprinde-mi umbra fină,

Gândurile îmi citește,

Adu-mi un pic de lumină…

08.06.2023

2 gânduri despre “Vibrațiile unui suflet …

  1. Frumoase versuri. Merci!
    Minunata, fascinanta, poveste versificata,
    Izvorâta dintr-un Suflet solitar si curajos.
    Un „OM” ca oricare altul, solitar cercetator,
    Asteptând zorii sa vina, în gândul ratacitor.
    Noptile de vara-s scurte, iar pe cerul înstelat,
    Diamante, pietre scumpe, stralucesc neîncetat.
    Iar când Soarele rasare, înaltându-se pe cer,
    Ne retragem iar la umbra, admirând acest…mister.
    O relaxanta saptamâna, învesmântata în bucurie pace si…Lumina!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc mult !
      Ați înțeles perfect mesajul poeziei, e povestea unui suflet ce luptă să iasă din depresie, pentru a lăsa trecutul în urmă.
      Care incearcă să se redescopere/ să se autodepășească, pentru a da șansa unui nou început, unei noi file a vieții…
      Doar bine și fericire să aveți !

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu